Dacă noi îi vom zâmbi vieții, ea ne va zâmbi nouă!

„La un moment dat, viața nu mai pare roz. Ai impresia că fiecare secundă este un test, iar fiecare zi este o lovitură. Cu fiecare săptămână te simți tot mai îndepărtată de tine. În acel moment va trebui să cauți neîncetat să te redescoperi, căci acel moment te va învăța cea mai importantă lecție, să supraviețuiești. Fii curajoasă! Este unica soluție, ca tu să îți scrii singură destinul.”

DSCN0524
#răsărit #speranță #ViațaEsteFrumoasă 🌞

 

Reclame

„Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote

Mic dejun la Tiffany
                 Fotografie: We Heart It
Poate că, pe măsură ce îmbătrâneşti, devine tot mai greu să traduci gândurile în faptă, poate că de asta îţi rămân toate blocate în minte şi devin o povară.” (p. 18)
„ – Cu timpul te obişnuieşti cu orice […].
– Eu, una, nu pot. N-o să mă obişnuiesc niciodată cu nimic. Cine se obişnuieşte e ca şi mort.” (p. 33)
„ – […] Spune-mi sincer, eşti cu adevărat scriitor?
  – Depinde de ce înţelegi prin «cu adevărat».
  – Cu alte cuvinte, scumpule, cumpără cineva ce scrii?” (pp. 34-35)
„N-am să te mai deranjez. I-am răspuns Te rog să mă mai deranjezi (p. 49)
„I-am dus lipsa; şi, odată cu scurgerea timpului, am început să simt faţă de ea un fel de rachiună, ca şi cum m-ar fi părăsit cel mai bun prieten. O singurătate apăsătoare pătrunse în viaţa mea, dar asta nu-mi trezea dorul de prietenii cunoscuţi de mult: mi se păreau ca mâncarea de regim, fără sare şi fără zahăr.” (p. 49)
Nu-i o impostoare, pentru că e o impostoare autentică. Chiar crede în toate tâmpeniile  în care crede. Nu poţi să i le scoţi din cap. Am încercat s-o conving până mi-au dat lacrimile.” (pp. 52-53)
Mie îmi place de ea. Sincer îţi spun că-mi place. Sunt o fire simţitoare, asta e. Trebuie să ai o fire simţitoare ca s-o poţi aprecia, să ai un suflet de poet.” (p. 53)
„ – Dacă vrei să spui că are viitor, iar te înşeli.” (p. 54)
„Numai că, atunci când dai cu piciorul la o astfel de ocazie, a doua oară n-o mai prinzi.” (p. 54)
„ […] ca să reuşeşti trebuie să vrei, iar ea nu vrea, iar eu îi spun: bine, şi ce dracu’ vrei, iar ea răspunde c-o să-mi zică de cum află şi ea.” (p. 57)
„ […] păreau străini printre alţi străini.” (p. 60)
„ – […] Dacă mă simt vinovată e doar pentru că l-am lăsat să viseze când eu nu mai visam deloc.” (p. 66)
– Îl iubeşti?
  – Ţi-am mai spus. Poţi să te convingi să iubeşti pe oricine.” (p. 71)
– Ce înseamnă Călătoare? […]
  – La urma urmei, cum pot să ştiu unde am să trăiesc mâine?” (p. 73)
Se spune că omul cu cât e mai prost, cu atât e mai viteaz.” (p. 82)
– Cum poţi să spui despre cineva, c-c-carne din c-c-carnea ta şi s-s-sânge din s-s-sângele tău, că e prost?
  – Ce să fac dacă e prost?” (p. 82)
„ – Nu se poate să fii îndrăgostită de el. Asta e. Ţi-am răspuns la întrebare?” (p. 85)
A citit despre visuri. Asta a împins-o s-o pornească la drum. În fiecare zi mergea niţel mai departe; un kilometru şi se întorcea acasă. Doi kilometri şi se întorcea acasă. Şi într-o zi nu s-a mai întors.” (p. 117)
Când cineva îţi dăruieşte încredere, îi rămâi dator.” (p. 123)
„Noroc în viaţă şi crede-mă, dragă Doc, e mai bine să te uiţi la cer decât să trăieşti acolo. Un loc atât de singuratic; atât de nelămurit. Doar un ţinut unde se ivesc trăsnete şi unde totul dispare.” (p. 125)
„[…] eram îndrăgostit de ea. […] Acel fel de dragoste naşte şi ea gelozie.” (p. 127)
Totul doare.” (p. 131)
Dragostea ar trebui îngăduită în orice împrejurare.” (p. 140)
„[…] mai degrabă aş vrea să am cancer decât o inimă necinstită. […] Cancerul poate să te omoare, dar cealaltă treabă sigur te omoară.” (p. 141)
– Nu cred că o să-mi ducă cineva lipsa. N-am nici un prieten.
  – Eu. Eu o să-ţi duc lipsa.” (pp. 144-145)
– […] Eşti minunată. Unică. Te iubesc.
  – Nebun mai eşti.” (p. 150)
„«Scumpa mea fetiţă, te-am iubit fiindcă am ştiut că nu eşti ca celelalte».” (p. 167)
„[…] dar de venit ca martor împotriva unui prieten n-am să vin. Nici dacă mi s-ar demonstra c-a otrăvit o mănăstire întreagă. Eu măsor oamenii după felul cum s-au purtat cu mine […].” (p. 173)
„Mi-e foarte frică, amice. […] Să nu ştii că ceva e al tău decât după ce te-ai descotorosit de el. Inima roşie e nimic pe lângă asta.” (pp. 184-185)
„[…] sper că şi Holly şi-a găsit locul ei.” (p. 187)

 

Film: „Breakfast at Tiffany’s” (1961), regizat de Blake Edwards 
Sursă citate: Truman CAPOTE, „Mic dejun la Tiffany”, trad. de Constantin Popescu, Editura Polirom, Iaşi, 2011

Ce faci? Reacționezi!

Cum ai reacționa dacă ai afla că…
încrederea creează dezamăgirea
şi viața nu e nimic mai mult decât suferință
aici totul curge, trece şi plânge!
iar, într-un alt cuprins
cu alte povești
e o altă viață
cu alt final,
care nu e nimic mai mult decât început,
altcumva scris,
cu altceva descris,
cu altcineva în rol principal.
Ce faci? Tragi linie, calculezi şi renunți?
Cum ai reacționa dacă ai afla că…
speranța nu e decât o dorință căzută-n abis
şi viața fuge, continuă, nu așteaptă
dacă ai pierdut biletul!
pleci sau rămâi?
paradoxal, va rămâne ceva.
va rămâne ce ieri visai să faci azi,
va rămâne scânteia din ochi.
va rămâne trecut.
va rămâne renunțarea
şi regretul.
Căci ce e curajul în fața fricii!
Ce faci dacă firul s-a rup, cazi şi tu?

 

Dacă ar fi să… tu, iartă-mă!

Dacă ar fi să nu mai numere ceasul secundele,
tu, nu mă uita!
Dacă ar fi ca acest tren să cadă în flăcări,
tu, iartă-mă!
Dacă ar fi ca firul vieții să se rupă chiar acum,
tu, amintește-ți că am încercat!
Dacă ar fi să se prăbușească acest avion,
tu, iartă-mă!
Dacă ar fi să cad şi n-aş mai deschide ochii,
tu, înțelege că aşa a fost scris!
Dacă ar fi să plec şi să nu mă mai întorc,
tu, să ştii că-ți mulțumesc!
IMG_20180731_202038_771
Sibiu ⏳

 

Ai lăsat o petală să cadă
şi ani să treacă,
Ai dat clipa uitării
şi viața morții.
36720561_516337508822332_6479395672859607040_n
💚🌻🌾🌞💛

Totul curge…

Când te pierzi în armonia echilibrului,
Singura evadare e în necunoscut,
Singurul refugiu e în haosul absolut,
Gândul e doar eternitatea muritorului.
Şi totuși vrei, şi totuși simți, şi totuși te arunci,
Eşti mult prea obosit, te scufunzi şi pare că te îneci.
Ştiu, e dureros…eşti doar un copil!
Cu o aripă ruptă şi cu visuri arse duse la imposibil.
Şi când o lacrimă curge ca tu să renaşti, nu muri!
Privește în oglindă, viața nu atârnă doar de un fir de ață!
Aşa că, nu te pierde, iar şi iar, prin esență!
Nu poți să te prăbuşeşti şi totuși să zbori.
Da, timpul e necruțător, curge!
Dar, ştii ce…totul curge!
Nu plânge…tu poți alege!
Atât. Restul nu sunt decât detalii.
Constanța
Constanța 🌊

 

„Nu vedeţi, oare, aceşti ochi?… Profilul acestor doi ochi (uniţi – în Templul sărutului)?… Aceste emisfere reprezintă Iubirea. Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte?… Numai amintirea ochilor şi a privirilor cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume. Ei bine, aceste profiluri ale Porţii sărutului reprezintă contopirea, prin dragoste, între bărbat şi femeie.” 💚 – Constantin Brâncuși

 #19FEBRUARIE 🎉 #BRÂNCUȘI 😍#TÂRGU-JIU ❤

28060891_2048042858750107_2528735166709242277_o
Târgu-Jiu